Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

JUNONA - articol

  

   

   concurs

fan club  

horoscop poşta redacţiei

  > alte articole >

  CUPRINS
  START
  REVISTA GRATUITĂ
  ARTICOLE
  ARHIVA
  HOROSCOP
  JOCURI
  POŞTA REDACŢEI
  CONCURSURI
  FORUM
  IMPLINEŞTE-ŢI VISELE
  DESPRE...
  CONTACT

 Împlineşte-ţi visele




 

Bătălia pentru controlul creierului tău (I)


Tehnici de persuasiune
:

     Persuasiunea nu este din punct de vedere tehnic o spălare a creierului, dar poate reprezenta influenţarea, uneori chiar manipularea minţii umane de către un alt individ, fără ca persoana influenţată să ştie ce a determinat schimbarea opiniei sale. Tehnica fundamentală a persuasiunii constă în accesarea emisferei drepte a creierului unui individ/grup. Emisfera stângă este analitică şi raţională. Cea dreaptă este creativă şi imaginativă. Ideea este să se distragă atenţia emisferei stângi (care ne ajută să fim raţionali, să gândim) pentru a o ţine ocupată. Apoi, manipulatorul se va putea adresa emisferei drepte fără probleme. Acest proces alterează starea de conştiinţă a individului şi poate fi măsurat cu ajutorul unui aparat EEG.
Să dăm un exemplu: să presupunem că un telespectator vizionează la televizor discursul unui politician. La început, politicianul poate genera aşa zisele „implicit Da”. Acestea sunt afirmaţii care îi vor determina pe ascultători să fie de acord; ei ar putea chiar să încuviinţeze involuntar din cap. Apoi, urmează truismele. Acestea sunt de obicei fapte care ar putea fi dezbătute, dar, o dată ce audienţa a agreat afirmaţiile sale anterioare, norocul va fi de partea politicianului pentru că ascultătorii nu vor avea timp să judece la rece, continuând astfel să agreeze ce spune acesta. În final, urmează sugestia. Aceasta reprezintă ceea ce vrea politicianul ca publiculul său să facă. Având în vedere că până în acest moment publicul l-a agreat va fi foarte uşor să accepte sugestia. În discursul de mai jos, primele 3 afirmaţii sunt „da-uri”, următoarele 3 sunt truisme, iar ultima este sugestia:
„Doamnelor şi domnilor: sunteţi nemulţumiţi de preţurile mari la alimente ? Sunteţi săturaţi de preţul astronomic la benzină ? Sunteţi furioşi că inflaţia este de necontrolat ? Ei bine, ştiţi foarte bine că celălalt partid care a condus ţara a încheiat anul trecut cu o inflaţie de 18 procente; ştiţi că rata criminalităţii a crescut în întreaga ţară cu 50% în ultimele 12 luni şi ştiţi că veniturile dumneavoastră cu greu mai acoperă cheltuielile cotidiene. Ei bine, soluţia rezolvării acestor probleme este să mă alegeţi pe mine, Ion Ionescu.”
Probabil că acest discurs este deseori auzit de public. Dar, există şi aşa-numitele comenzi ascunse. Spre exemplu: Pe cuvintele cheie, vorbitorul face un gest cu mâna sa stângă, care (conform cercetărilor ştiinţifice) este capabilă să acceseze emisfera dreaptă a creierului unui individ. Politicienii din întreaga lume care apar la televizor sunt deseori instruiţi de un specialist pentru a influenţa publicul în alegerea lor.

    O altă tehnică, prin care se spune ceva prin cuvinte, dar se implantează în subconştient impresia că s-a spus cu totul altceva , se numeşte tehnica interspersală („interspersal”).
Spre exemplu: să presupunem că vizionăm un comentator la televizor care afirmă „Senatorul Ionescu ajută ajutorităţile locale să repare greşelile stupide ale companiilor care au gestionat incorect deşeurile nucleare”. La prima vedere pare o simplă afirmaţie, dar, dacă vorbitorul accentuează cuvântul potrivit, şi, mai ales, dacă realizează gesturi specifice cu mâna la cuvintele cheie, publicul ar putea rămâne cu impresia subconştientă că senatorul Ionescu este stupid. Acesta era obiectivul subliminal al afirmaţiei de mai sus, iar vorbitorul nu poate fi tras la răspunde
re.

   Sectanţii „Hare Krishna” operau în fiecare aeroport din SUA aşa numitele tehnici „Şoc şi confuzie” care distrăgeau atenţia emisferei stângi şi comunicau direct cu cea dreaptă.

    Tehnica unuia dintre aceştia era bizară: acesta sărea în faţa cuiva. Iniţial, vocea sa era puternică, apoi coborâtă, cerând oamenilor să achiziţioneze o carte şi să contribuie cu o sumă de bani. De obicei, când oamenii sunt şocaţi, se retrag imediat. În acest caz, ei erau şocaţi de ciudata apariţie, de comportamentul şi vocea sectantului. În alte cuvinte, oamenii treceau printr-o stare alterată de conştiinţă, de securitate, deoarece nu vroiau să se confrunte cu realitatea din faţa lor. În această stare, ei erau foarte sugestibili, aşa încât au răspuns sugestiei de a lua cartea; în momentul în care au luat cartea, s-au simţit vinovaţi, apăsaţi şi au răspuns celei de-a doua sugestii: au dat bani. Cu toţii ştim că, dacă cineva ne oferă ceva, trebuie să-i dăm şi noi ceva în schimb - în acest caz, era vorba de bani. În momentul alterării stării de conştiinţă s-a observat că ochii oamenilor se dilată.

Programarea subliminală:

     Subliminalele sunt sugestii ascunse pe care doar subconştientul le percepe. Ele pot fi audio (ascunse în spatele unei melodii) sau vizuale (ascunse într-o imagine); pot să apară sub forma unui flash pe ecranul televizorului într-un timp foarte scurt, astfel încât conştientul nu le poate vedea sau pot fi inteligent încorporate într-o imagine.
    Inginerii de sunet de la Hollywood au găsit o metodă de a modifica psiho-acustic şi de a sintetiza sugestii astfel încât să fie proiectate în acelaşi cor şi pe aceeaşi frecvenţă ca şi melodia, transpu-nându-le ca parte integrantă a muzicii. S-a observat că nu există nici o metodă de a detecta aceste subliminale audio. Altfel spus, deşi sugestiile sunt auzit de subconştientul minţii noastre, ele nu pot fi monitorizate nici măcar cu cel mai sofisticat echipament existent la ora actuală. Este posibil acum să se ascundă o a doua voce în spatele celei pe care o ascultăm. Se pare că subliminalele audio sunt eficiente: un lanţ de magazine departamentale de pe coasta de est a SUA a raportat o reducere cu 37% a pirateriei în primele 9 luni de la începerea testelor.

Un articol din 1984 apărut într-o publicaţie tehnică „Brain-Mind Bulletin” afirmă că 99% din activitatea noastră cognitivă poate fi „inconştientă”, conform directorului Laboratorului de Psihofiziologie cognitivă de la Universitatea din Illinois.

Pericolul televiziunii:

     Cu cât tehnologia devine mai avansată cu atât controlul asupra fiinţelor umane devine mai eficient. Televizorul din dormitor are şi alte funcţii în afara relaxării publicului...
Mai întâi trebuie specificat că în momentul alterării stării de conştiinţă, corpul uman eliberează în interiorul său nişte chimicale numite enkefaline si beta-endorfine, care sunt similare opiului. Mai exact, în acel moment persoana se simte bine şi ar dori ca această stare să continue.

Teste recente efectuate de cercetătorul Herbet Krugman au arătat că, în timp ce ne uităm la televizor, activitatea emisferei drepte a creierului este de două ori mai intesă decât cea a emisferei stângi. Altfel spus, telespectatorii se află în stare alterată, în transă.

    Pentru a se măsura nivelul de atenţie, psihofiziologistul Thomas Mulholland din Bedford, Massachusetts, a ataşat câţiva tineri telespectatori la un aparat EEG, care putea opri automat televizorul în momentul în care creierele copiilor produceau o majoritate de unde alfa (indicatoare ale stării de transă). Deşi li s-a spus copiilor să se concentreze, doar câţiva dintre ei au reuşit să ţină televizorul deschis mai mult de 30 de secunde !
      Mulţi telespectatori sunt deja hipnotizaţi. Pentru a le adânci starea de transă este uşor. Se poate plasa o fotogramă neagră fără conţinut la un interval de 32 fotograme dintr-un film. Acest lucru creează o pulsaţie de 45 bătăi pe minut percepută doar de subconştient - moment ideal pentru a genera hipnoza adâncă. Astfel, reclamele sau sugestiile prezentate după aceea au mult mai multe şanse de a fi acceptate de telespectator. Există un mare procent de telespectatori care au abilităţi somnambulistice şi care ar accepta foarte bine sugestiile drept comenzi - atâta timp cât aceste comenzi nu cer telespectatorului să facă ceva ce contravine moralei, religiei sau securităţii sale. Media care ne influenţează există deja. Până la vârsta de 16 ani copiii şi-au petrecut între 10.000 şi 15.000 ore de privit la televizor - mai mult decât la şcoală. Într-o familie cu venit mediu, televizorul este deschis pentru aproximativ 6-7 ore pe zi, iar de la an la an rata vizionării creşte. Nu este bine deloc... ne mutăm rapid într-o lume la nivel alfa - foarte posibil într-o lume Orwelliană - placidă, cu ochi sticloşi
, şi care răspunde obedient la instrucţiuni.

    Un proiect de cercetare realizat de psihologul Jacoby de la Universitatea Purdue a relevat că din 2700 oameni testaţi, 90% au înţeles greşit chiar şi cele mai simple reclame sau seria de filme „Barnaby Jones”. La doar câteva minute după vizionare, telespectatorul tipic a răspuns greşit la 23-36% din întrebările cu privire la ceea ce a văzut anterior. Acest lucru nu este surprinzător: telespectatorii au trecut printr-o stare de transă. Într-o astfel de stare, ei trebuie instruiţi să reţină, altfel uită automat.

      Când începi să combini mesajele subliminale din spatele melodiei, cu cele vizuale proiectate pe ecran, cu efectel vizuale produse hipnotic, cu bătăi muzicale ritmice - se ajunge la spălarea eficientă a creierului. Cu fiecare oră pe care o petrecem în faţa televizorului devenim mai condiţionaţi de acesta.

Articol tradus de Ionuţ Marcu

    > alte articole >

 

2005, JUNONA. Toate drepturile rezervate. Site creat de Ionuţ Marcu.