Asistăm, astfel, la o explozie a numărului de televiziuni şi la un bombardament informaţional. Marea majoritate a televiziunilor emit acum prin satelit, pe toate continentele, amplificând fenomenul globalizării. Orice emisiune şi orice informaţie produsă într-o ţară poate fi vizionată pe tot Globul. Televiziunea a transformat planeta Pământ într-un „sat planetar” în care informaţia se naşte într-un colţ de pe Glob şi apoi este rapid difuzată în toată lumea. Televiziunea actuală lărgeşte conceptul de mondializare a valorilor şi a non-valorilor; formatele de emisiuni de succes concepute într-o ţară sunt difuzate şi adaptate în toată lumea. Un exemplu ar fi emisiunea „Big Brother” care a fost difuzată şi în România de Prima TV. Istoricul jurnalismului, Hugo Davenport, autorul lucrării „Days that Shock the World”, scrie despre Big Brother: „Acest eveniment multimedia-fără scopuri, trivial, banal, dar obsesiv - a trezit apetitul pentru celebritatea lipsită de talent”. Big Brother a ajuns până în statele arabe unde a fost suspendat după o săptămână de emisie din cauza protestelor vehemente ale comunităţii locale care nu aderă la normele occidentale. De exemplu, cel mai deranjant pentru arabi a fost faptul că participanţii puteau sta împreună în aceeaşi cameră. Deşi organizatorii au încercat să adapteze emisiunea la specificul tradiţiilor arabe (prin organizarea unei camere de rugăciune, de exemplu), totuşi, emisiunea nu a fost „înghiţită” de populaţie, fiind criticată ca fiind prea liberală. Acesta este un exemplu care demonstrează un lucru interesant:deşi asistăm la o mondializare a programelor de TV, totuşi populaţiile unor state opun bariere în calea promovării nonvalorilor. Acolo unde tradiţiile locale sunt adânc înrădăcinate în mintea unei populaţii, programele de TV globalizante nu pot pătrunde. Televiziunea, prin programele sale şi prin ştirile prezentate, tinde să ne schimbe viaţa. Există o listă a programelor care au schimbat lumea:

- Interviul cu Diana, Prinţesa de Wales - 1995

     Având în vedere faptul că pe Internet, utilizatorul se poate distra, informa, educa, oricând doreşte şi, în plus, poate comunica şi poate face cumpărături, având în vedere faptul că netul îmbină textul cu imaginea video şi cu sunetul, este clar că Internetul va fi preferat de oameni, în detrimentul celorlalte media tradiţionale. În plus, pe net putem intra pe site-ul unei televiziuni şi putem viziona programe sau putem asculta un anume post de radio care emite pe alt continent (al cărui semnal fizic nu ajunge pe calea undelor până în locul în care ne aflăm), la o calitate excelentă a sunetului şi a imaginii. Nu mai merită să ne chinuim să prindem pe un aparat radio câteva posturi de radio care emit în zona noastră sau să vizionăm cele 30-40 de canale TV difuzate de reţeaua de TV prin cablu la care ne-am abonat. Pe net putem alege orice post de radio/TV, din orice zonă geografică şi putem viziona programe de TV care nu sunt preluate de reţeaua noastră de TV prin cablu. Aşadar, este foarte probabil că netul va domina celelalte media clasice în viitorul apropiat. În SUA ocupă deja primul loc. În viitor, cel mai plauzibil scenariu ar putea fi „mariajul” televiziunii cu radioul şi cu presa scrisă pe Internet. Astfel, televiziunea mileniului al III-lea va emite în special pe Internet. Deja au apărut numeroase posturi de TV care emit doar pe Internet. Viitorul, însă, ne va rezerva multe surprize. Japonezii au încercat un experiment: crearea unor crainici robot care să prezinte telejurnalul. Când privim TV ne deranjează anumite defecte fizice minore ale unui crainic. Tehnologia vine să rezolve această problemă: se construieşte un portret digital ale unui personaj feminin cu trăsături fizice ideale. Telespectatorii vor fi mult mai atraşi să privească telejurnalul prezentat de o femeie virtuală frumoasă, fără nici un defect. Prin urmare, crainicul uman ar putea fi înlocuit în viitor de unul robot. Întrebarea ar fi: câţi oameni ar accepta ca ştirile să le fie prezentate de un robot ?

Ionuţ Marcu

    > alte articole >